Cuviosul Pavel Sihastrul

Cuviosul Pavel Sihastrul a trăit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și a fost unul din cei șapte ieroschimonahi care au întemeiat Schitul Sihăstria în anul 1655. Acest schit se pare că a fost întemeiat ca urmare a necesităților duhovnicești ale pustnicilor dimprejur. Cuviosul Pavel cunoștea multe poteci ascunse care duceau la chiliile și bordeiele pustnicilor și la fel de multe locuri singuratice și frumoase din pădurile Sihlei. La el veneau mulți pustnici să se spovedească și să primească Sfânta Euharistie. A fost pentru un timp duhovnicul și povățuitorul Sfintei Teodora de Sihla. Astfel, când Sfânta Teodora a venit și a bătut la poarta Schitului Sihăstria, egumenul de atunci, ieroschimonahul Varsanufie, a încredințat-o duhovnicului Pavel pentru a-i arăta un loc în pădurile din împrejurimi și pentru a-i purta de grijă în cele duhovnicești. 

Mai târziu, cuviosul Pavel, râvnind vieții sihăstrești, s-a retras în pădurile seculare dintre Sihla și Râpa lui Coroi. Aici s-a nevoit mai mult de zece ani, cu multe și neștiute osteneli, fiind părinte duhovnicesc tuturor sihaștrilor care se nevoiau în acea zonă. 

În timp ce stătea la rugăciune sub o stâncă, cuviosul Pavel și-a dat sufletul în mâinile Domnului, iar osemintele sale au rămas în același loc, neștiute de nimeni, vreme de două secole. Prin pronia divină, în vara anului 1930, la 20 iulie, sfintele sale moaște au fost descoperite de ierodiaconul Cristofor, a cărui mănăstire de metanie era Frăsinei și care și el se nevoia în pădurile Sihlei. Acesta ațipind pe cale, i s-a arătat cuviosul Pavel sub chipul unui bătrân cu fața luminată și i-a arătat locul unde erau osemintele cuviosului, poruncindu-i să le îngroape, iar craniul să-l păstreze spre binecuvântare. Osemintele sale erau galbene ca ceara și răspândeau multă mireasmă împrejur. 

Împlinindu-i porunca, ierodiaconul Cristofor a luat cinstitul cap al cuviosului Pavel, l-a pus în chilia sa, iar mai târziu a coborât cu acest prețios odor la Schitul Sihăstria, povestindu-i toate cele întâmplate egumenului Ioanichie. Acesta, luând craniul cuviosului, l-a pus pe Sfânta Masă și a făcut trei zile Sfânta Liturghie, apoi s-a închinat tot soborul schitului, preamărind pe Dumnezeu, Care descoperă pe sfinții Săi.