Ieroschimonahul Iona, egumenul schitului Sihla

Ieroschimonahul Iona a fost unul dintre egumenii vestiți ai Schitului Sihla, din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acest râvnitor slujitor al lui Hristos era cunoscut și foarte iubit de credincioși și de călugări pen- tru viața lui sfântă, pentru blândețea lui și pentru milostivirea lui față de oameni. 

Spuneau bătrânii schitului că, aflându-se odată la tăiat lemne în pădure cu ucenicul său, egumenul Iona a găsit în tulpina unui fag uscat un burduf cu galbeni, avuție pe care a împărțit-o cu dreaptă socoteală între nevoile schitului și nevoile credincioșilor. 

În perioada egumeniei sale s-au făcut multe înnoiri la Schitul Sihla – repararea bisericii, construirea de chilii noi și celelalte necesare vieții de obște, iar obștea a numărat până la douăzeci de părinți și frați. 

Pe călugări îi întărea în viața duhovnicească, el însuși fiindu-le pildă vie demnă de urmat, iar pe mireni îi ajuta în orice împrejurare a vieții, miluind familiile sărace, văduvele și orfanii, ajutând bisericile în con- strucție și slăvind pe Dumnezeu în tot timpul și în tot locul. 

Iubind sărăcia, era iubit de săraci, iubind orfanii, era iubit de orfani, iubind văduvele, era iubit de acestea, iubind oamenii, era iubit de oameni. Era iubit de Dumnezeu pentru că Îl iubea și-L slăvea neîncetat. Așa și-a petrecut iubitorul de Hristos, cuviosul Iona, întreaga sa viață, bineplăcând Lui. Ajungând mai apoi la apusul vieții sale pământești, s-a mutat cu pace la odihna cea veșnică, iar trupul său a fost înmormântat lângă biserică.