Monahul Gherontie Bistriceanu

Părintele Gherontie de la Sihla era cunoscut de multă lume. Că timp de 55 de ani s-a nevoit acolo singur, luptându-se ca un adevărat ostaș al lui Hristos cu duhurile rele, cu gândurile, cu trupul, cu frigul, cu foamea și cu lipsa. 

Nu era un călugăr învățat, dar cu toate acestea trăia în chip practic Evanghelia lui Hristos. Era mic la trup și puțin anchilozat de reumatism, dar avea multă dragoste, dragoste de Dumnezeu, de Biserică, de pravilă, de liniște și față de toți călătorii care ajungeau la Schitul Sihla. 

„Cine nu-și amintește astăzi de părintele Gherontie, care mai ieri era în viață și îi petrecea pe toți până la poarta schitului? Cum mergea înainte și descuia biserica, mergând înainte, cum se închina el întâi la sfintele icoane pe care le ștergea de praf de zeci de ani, cum aprindea candelele bisericii, cum toca singur în fiecare zi și noapte, cum citea pravila la strană cu atâta râvnă și atâta credință”.

Însă mulți nu-l înțelegeau. De ce stătea acolo singur? De ce trebuia să rabde atâtea: și foame și frig!? De ce se scula noaptea și trăgea clopotul dacă nimeni nu-l auzea? De ce citea pravila în biserică dacă nimeni nu-l vedea și nimeni nu-l asculta? 

Întrebat fiind dacă nu îi este urât singur, spunea că nu, pentru că este cu Dumnezeu, iar fiare sălbatice nu văzuse niciodată, decât numai cerbii și căprioarele. Era vizitat câteodată și de către tâlhari, care veneau și îi luau cartofii și pesmeții, se încălzeau la foc și apoi, „îl căutau de parale”, dar negăsind nimic, plecau. 

Singurul tovarăș al părintelui era un cal de munte, mic și blând, ase- meni lui. Cu acela își aducea iarna lemne din pădure și vara provizii de la Secu și Sihăstria. 

În cele patru posturi încăleca pe cal și cobora în vale, la Mănăstirea Sihăstria, unde se spovedea și se împărtășea. 

Singura zi din an în care părintele Gherontie avea multă lume era de ziua hramului, „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”. Atunci veneau călugării de la Secu și Sihăstria, cu stareții lor și, în plus, urcau mulți creștini evlavioși. 

După 55 de ani de rugăciune și nevoință, Dumnezeu l-a luat din această lume. „În primăvara anului 1938, părintele Gherontie a coborât la Sihăstria pentru ultima dată. Se spovedește, se împacă cu toți frații și se întoarce la Sihla”.

Nu după multă vreme, părintele Gherontie s-a dus la Domnul, în vârstă de aproape 80 de ani, acolo, în chilia unde s-a trudit o jumătate de secol. S-au adunat părinții din ambele mănăstiri, au săvârșit slujba prohod- ului și l-au îngropat sub streașina bisericii, pe care a slujit-o cu multă dra- goste o viață întreagă.