Cuviosul Vasian s-a născut în anul 1887 în comuna Fântâna Mare, județul Suceava.Pentru viața duhovnicească atât de mult râvnită, a fost tuns în monahism în obștea Mănăstirii Râșca, în anul 1915.
Iubind pe Hristos, se nevoia cu multă râvnă, trăindu-și viața în post și rugăciune, în dragoste și smerenie, lucrând în taină la mântuirea sufletului. Însetat de dragostea lui Dumnezeu, de liniște și de singurătate, cuviosul se retrage sihăstria Schitului Sihla, timp de zece ani ostenindu-se într-un bor- dei pustnicesc, aproape de peștera Sfintei Teodora.
Din spusele părinților bătrâni aflăm că părintele Vasian se întâlnea uneori cu Episcopul Ioan, sfânt care s-a nevoit în Munții Sihlei în acea vreme.
În 1934 a fost hirotonit preot, iar după un an a fost numit stareț și duhovnic al Mănăstirii Secu, învrednicindu-se să fie, pentru un timp, duhovnic al Sfântului Episcop Ioan, pustnicul. Gustând din dulceața liniștii și a neîncetatei rugăciuni, cuviosul și-a dorit cu ardoare ca ultimii ani ai vieții sale să-i petreacă neîngrijindu-se de cele ale „Martei”.
Astfel, în 1950, s-a retras din stăreție și s-a îngrijit mai mult de partea „Mariei”, de cugetarea la cele cerești și de pregătirea sufletului său pentru înfricoșatul ceas al morții. În toamna anului 1956, primind ier- tarea tuturor, și-a mărturisit păcatele, a primit Preacuratele Taine și, bine- cuvântând pe toți, și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. Cuviosul a lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat fără sicriu, după tradiția Sfântului Munte Athos.