În preajma bisericii mari a Schitului Sihla, la o distanță de a- proximativ 100 m spre nord-vest, se află o bisericuță din lemn și câteva chilii, care sunt adăpostite sub streașina unei stânci imense și înfiorătoare.
Această biserică cu hramul „Schimbarea la Față” a fost ridicată a doua, din punct de vedere cronologic, adică după biserica din vale a Cantacuzinilor, și a fost construită de „Dumnealui aga Ioniță Pășcanul Cantacuzino, precum este scris într-o Sfântă Evanghelie, “la leat 1763...”, în amintirea prietenului său iubit, Ioan Coroi, mort la vânătoarea de cerbi. Este lucrată din bârne de lemn în formă de corabie, fără abside și turlă, căptușită în exterior cu scândură și acoperită cu șiță. Se crede că a fost construită dintr-un singur brad, de unde și numele acesta. Bisericuța se păstrează în forma ei inițială, cu excepția câtorva renovări aduse acoperișului, care a cedat de-a lungul timpului din cauza intemperiilor vremii, cât și a scândurilor exterioare de protecție care au fost înlocuite. Are o lungime de 5,50 m și o lățime de 2,50 m.
Are un mic altar despărțit de naos printr-o catapeteasmă pictată în ulei, probabil în secolul al XVIII-lea; nu există pridvor. Interiorul, de dimensiuni reduse și puțin luminat, este împodobit cu un iconostas pe care se află icoana Mântuitorului și câteva icoane vechi.
În această bisericuță se slujește doar o dată pe an, atunci când se serbează hramul ei (6 august), iar în restul zilelor, pelerinii care vin aici se pot închina ori de câte ori este nevoie.
Ambele biserici ale schitului sunt monumente istorice.
